1. |
Voievozii
05:34
|
|||
”Dacă însă vedeţi că prin blândeţea voastră nu puteţi să izbutiţi să îmblânziţi pe domnul celor care vă vor fi vrăjmaşi, iar voi cinstea voastră să nu le-o daţi lor, ci în numele Domnului să ieşiţi vitejeşte împotriva lui, pentru că ei au început. Iar tu cu trupul tău şi cu oamenii tăi să porneşti drept, faţă la faţă, fără nici o teamă împotriva duşmanilor tăi, oricât de mulţi ar fi. Deasemenea oşteanul cumplit şi viteaz nu se înspăimântă de mulţimea oamenilor, pentru că omului bun toţi oamenii îi vin în ajutor, iar omului fricos toţi oamenii îi sunt împotrivă, chiar şi de ai lui este gonit şi ocarât.”
din Învăţăturile lui Neagoie Basarab către fiul său Teodosie
Vodă, vodă al sângelui nostru,
Vodă al inimii, al gândului bun şi-nţelept,
Vodă-al dreptăţii, al neprihănirii, al neînfricării te arată!
Bravi voievozi vă iviţi şi pre noi ne-împliniţi!
Vodă, vodă al munţilor de taină,
Vodă al cerului şi vodă al apelor vii,
Vodă-al răbdării, al împăciuirii a toată suflarea te arată!
Bravi voievozi vă iviţi şi pre noi ne-mpliniţi!
|
||||
2. |
Basarabii
04:07
|
|||
Fiilor, azi
Eu vă adun ca fraţi
Pre cei ce-n vremi rămâne-veţi bărbaţi,
Iar către voi mă plec supus,
Părinţi ai mei de sus.
Fără nici un gând necurat,
Fără nici un gând amar,
Fără de teamă azi
Cerurile se pleacă,
Se deschid în munţi.
Astăzi vulturii ne-or purta peste văi,
Ne-om înfăţişa,
Unde străbunii mii ce ne-aşteaptă călări
Ne-or binecuvânta.
Fiilor, azi
Lupii vă vor urma,
Din neam în neam
Vă veţi înfăţişa,
Iar când veţi fi duh eu voi sta supus,
Părinţi ai mei de sus.
Fără nici un gând necurat,
Fără nici un gând amar,
Fără de teamă azi
Cerurile se pleacă,
Se deschid în munţi.
Astăzi vulturii ne-or purta peste văi,
Ne-om înfăţişa
Unde străbunii mii ce ne-aşteaptă călări
Ne-or binecuvânta.
"Basarabii sunt o tulpină veche, glorioasă, avută şi puternică, din care se alegeau, dupa o ordine stabilită, regii şi marii sacerdoţi ai dacilor" Iordanes.
Această tulpină a dat naştere dinastiei Basarabilor din care a derivat cea a Muşatinilor, reuşind să cârmuiască aceste plaiuri aproape 2 milenii.
Daci=danaos=lupi.
|
||||
3. |
Sorbul Apelor
05:24
|
|||
Fiecare om, drumar sau domn fără loc
Fiecare zi, preabună zi sau făr`noroc
Fiecare ceas, ferice ceas sau de năcaz
Sorbul apelor îl face dor
Orişice bărbat, la trup curat, nevinovat
Un căuş de apă bea, călare, la vărsat
Din râul ce-aduce nouri ce pe toate
Le va fi uitat
Fiecare stea pribeag ea nu mă lasă
Fiecare ceas - drumul bunului rămas
Fiecare zi ce trece mă apasă
Fără nici un cuvant păşim spre un alt pământ
Păşim spre un alt pământ...
Sorbul apelor este în mitologia românească o entitate care adună toate apele ţării.
Înainte de bătălie, voinicii intrau călare în Dunăre(râul ce-aduce nori - DU-NOURI(geto-dacă) - aducător de nouri, DA-NUBES(latină)-purtător de nouri)şi beau un căuş de apă dimineaţa pentru a fi învingători.
Vărsat = revărsatul zorilor
Drumar = drumeţ
|
||||
4. |
Razboieni
07:27
|
|||
Foc
Ard depărtările,
Mistuie zările,
Se-aţinte-a prăpăd.
Amarului jarului
Din inima craiului,
Dor, jale rod.
Salbe de nori să-i ajungă departea
Şi munţii de piatră să-l nască iar.
Zânele lumii să-l zboare genunii
Şi zorile toate să-i fie surate.
Grea
Pizma nălucilor
Pe ceata voinicilor
Ce zboară călări.
Zăbava sfârşitu-sa,
Alean innegritu-sa
În şapte zări.
Salbe de nori să-i ajungă departea
Şi munţii de piatră să-l nască iar.
Zânele lumii să-l zboare genunii
Şi zorile toate să-i fie surate.
Inimă de n-ai da ghes
Să-l răpună,
De ne-ai strânge iar pe toţi,
Împreună,
Să ne ivească-n fală iar,
Dar amară e noaptea sa,
Fără nici măcar o stea
Să-l îndrume.
Dar ne-om întoarce iar în zorile de rai,
Ne vor petrece codrii aspri cu alai,
Fără umbră de răgaz peste ape i-om purta,
Cu toţi şoimii îi vom pierde,
După viaţă i-om afla
Măre
Zboară Măria Sa,
Roibului pinteni da,
Jar scăpăta.
Zboară
S-adune bărbaţii fraţi
De viaţă însetaţi,
De cer legaţi.
Salbe de nori să-i ajungă departea
Şi munţii de piatră să-l nască iar.
Zânele lumii să-l zboare genunii
Şi zorile toate să-i fie surate.
alean=dor
să te aţii la un pericol= să te aştepţi la un pericol
zăbavă=întârziere
|
||||
5. |
Maria Doamna (Raresoaia)
04:08
|
|||
Şapte lumi de-ai căuta
În nici una n-ai afla,nu...
Şapte lumi şi şapte stele
Ochi ca ai ei nu sunt prin ele, nu...
Maria mea,
Luminoasă ca o stea,
N-are gândul a căta
Minunată cum e ea.
Să te-ajungă ruga mea
Să-ţi înalţe inima,
Al tău pântec cu-al său rod
Să ivească-un voievod...
Codrii pleacă frunza deasă
Căci le e împarateasă ea.
Munţii straja o coboară
Când ea trece la izvoară, da...
Maria mea
Luminoasă ca o stea,
N-are gândul a căta
Minunată cum e ea.
Să te-ajungă ruga mea
Sa-ţi înalţe inima,
Al tău pântec cu-al său rod
Să ivească-un voievod...
Maria Rareş - Rareşoaia este mama lui Petru Rareş - domnitor al Moldovei între 1527-1538 si 1541-1546, fiu al lui Ştefan cel Mare.
|
||||
6. |
Morgana
05:45
|
|||
Nu este om să o afle,
Nu-i muritor a o căta prin veac.
La vărat, la vegerat paşeşte
Pământul rourat.
Arareori,
Dintr-o dată se arată.
Arareori,
Cu tristeţea ei de fată-n dor.
Arareori,
Lupii îi deschid cărăruia-n zori.
Arareori,
Zboară mereuţ pe drum de flori.
De te cheamă ea
Haida nu mai sta.
De-ţi spune să vii,
Nu mai zăbovi.
Unde om nu a pătruns vreodată ea te-aşteaptă,
Ea prin foc te va renaşte-n haină fermecată.
De din munţi te cheamă ea
Hai da vino nu mai sta.
De iţi spune ca să vii
Hai da nu mai zăbovi.
Unde om nu a pătruns vreodată ea te-aşteaptă, haide, ea te-aşteaptă.
Ea prin foc te va renaşte-n haină fermecată, haină fermecată.
Arareori,
Dintr-o dată se arată.
Arareori,
Cu tristeţea ei de fată-n dor.
Arareori,
Lupii îi deschid cărăruia-n zori.
Arareori,
Zboară mereuţ pe drum de flori.
vărat=vegerat=vărsatul zorilor=revărsatul zorilor= răsărit
mereuţ=încetişor
|
||||
7. |
Zalmoxe
04:50
|
|||
Cu straiul cel mai mândru îmbracat
Din nouă zări voinici s-au adunat,
Înveşmântaţi, ca mândri fraţi de dor,
În apa norilor scăldaţi,
Veşmânt de flori
Să-i pună-n zori,
Veşmânt curat
Că-i împărat.
Veşmânt de flori
Să-i pună-n zori
Şi brâul lat
Că-i împărat.
Voievozi cu schiptru fermecat
În apa vie drumul şi-au aflat,
Înveşmântaţi,
Genunchiul au plecat,
Pe drumul norilor purtaţi.
Veşmânt de flori
Să-i pună-n zori,
Veşmânt curat
Că-i împărat.
Veşmânt de flori
Să-i pună-n zori
Şi brâul lat
Că-i împărat.
Zboară zăgane că tu oi zgodi
Cea vatră cu şapte peceţi ferecată,
Unde toţi voievozii luminii-au zidit
Ca în lume mândria rămâie curată.
zăgan=vultur
a zgodi=a găsi
|
||||
8. |
Rovine 1394
15:15
|
|||
Peste ţară, din nou se lăsa noapte grea,
Fiara cruntă a lumii, fulgerând se-nturna,
Se-adunau peste zări plinitori de mărire,
Ca o mie de nori ne călcau în neştire.
Trebuia să pierim, să ne sfâşie noaptea, să ne piardă pe toţi, să ne smulgă departea,
Însă neîngenunchiaţi, neclintiţi în urgie am rămas, şi-ntre noi Mircea Vodă veghea.
Se-mpietrea printre noi moartea-n chip de săgeată,
Prefăcută în sabii din toţi se-nfrupta.
Se-adâncea-ncrâncenarea, căci pieream spre-a rămâne
Fii ai plaiului nostru străbun şi stăpân.
Trebuia să pierim, să ne sfâşie noaptea, să ne piardă pe toţi, să ne smulgă departea,
Însă neîngenunchiaţi, neclintiţi în urgie am rămas şi-ntre noi Mircea Vodă veghea.
Am învins acea zi, am răpus acea fiară,
Iar pustiul lăsat l-am umplut cu iertări.
Ne-am făcut fraţi de cruce pentru a mia oara
Cu pământul din care pe veci ne-om trupa.
Trebuia să pierim, să ne sfâşie noaptea, să ne piardă pe toţi, să ne smulgă departea,
Însă neîngenunchiaţi, neclintiţi în urgie am rămas şi-ntre noi Mircea Vodă veghea.
De-o fi să pierim, să ne piardă noaptea, să ne-nfrângă pe toţi,
Să ne smulgă timpul, zori să ne petreacă, să ne facem nori,
Amară e soarta, grea e povara celor ce ne-au călcat.
Mii de ani pământul îi va rătăci, îi va-ndepărta.
De va fi să pierim, să ne sfâşie noaptea, să ne piardă pe toţi, să ne smulgă departea
Ne-om preface-n cărări să vă amăgim pasul,
Vom renaşte-n păduri, să vă-ngrozim popasul,
Preschimba-ne-om în glod şi în munţi şi în iarbă,
În întinderi de duh ce-or începe să fiarbă,
Tot tarâmul vom fi şi străini veţi petrece,
Căci în orice gând rău
Vă veţi zdrobi.
|
Bucium Bucharest, Romania
Bucium are a Romanian ambient folk-rock band defined by the use of two violins together with guitar, bass, drums,
traditional instruments and vocals.
Coming from a progressive area, Bucium convey – in a contemporary note – traditions, rhythms
and popular believes, along with a show containing multimedia projection that turns their LIVE
performance into a true cultural musical act.
... more
Streaming and Download help
If you like Bucium, you may also like:
Bandcamp Daily your guide to the world of Bandcamp